- plâns
- PLÂNS1, plânsuri, s.n. Faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare. ♢ loc. adj. De plâns = care provoacă milă, vrednic de milă, jalnic. – v. plânge.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PLÂNS2, -Ă, plânşi, -se, adj. Care a plâns, care poartă urme de lacrimi. ♦ (Despre glas) Plângăreţ (2). – v. plânge.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Plâns ≠ râsTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePLÂNS adj. înlăcrimat, lăcrimat. (Om plâns.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePLÂNS s. 1. v. plânset. 2. plânset, (fam. şi peior.) bâzâială, bâzâit, bâzâitură. (Un plâns de copil.) 3. lacrimi (pl.), plângere, plânset, plânsoare. (Opreşte-ţi plânsul!) 4. v. văitat. 5. v. jelire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeplâns s. n., pl. plânsuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLÂNS1 n. v. A PLÂNGE şi A SE PLÂNGE. ♢ De plâns care trezeşte compătimire; vrednic de milă. /a (se) plângeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLÂN//S2 plânssă (plânsşi, plânsse) 1) v. A PLÂNGE. 2) (despre ochi, faţă) Care are urme de lacrimi. /Din plângeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.