- pluteu
- PLUTÉU s.n. 1. (Ant.) Maşină de război în formă de paravan semicircular, folosită pentru a proteja pe asediatori în timpul atacului zidurilor unei cetăţi asediate. 2. Panou de marmură sau de lemn care protejează altarul, corul sau prezbiteriul bisericilor catolice. ♦ Ladă sau scrin pentru păstrarea lucrurilor preţioase. [pron. -teu. / cf. it. pluteo, lat. pluteum – perete de apărare].Trimis de LauraGellner, 26.07.2005. Sursa: DNPLUTÉU s. n. 1. (ant.) maşină de război, paravan semicircular, pentru a proteja pe asediatori în timpul atacului zidurilor unei cetăţi asediate. 2. panou de marmură sau de lemn care protejează altarul, corul sau prezbiteriul bisericilor catolice. ♢ ladă, scrin pentru păstrarea lucrurilor preţioase. (< lat. pluteum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.