- plotogilă
- plotogílă s.m. (reg.) om care umblă cu îmbrăcămintea sau cu încălţămintea peticită, ruptă; zdreanţă, ruptură; om care trăieşte din afaceri mărunte; om de nimic; platogea.Trimis de blaurb, 03.10.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
plotogea — plotógea s.m. art. (reg.) om care umblă cu îmbrăcăminte sau cu încălţăminte peticită, ruptă; plotogilă. Trimis de blaurb, 03.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român