Dicționar Român. 2013.
plonjeu — PLONJÉU, (1) plonjee, (2) plangeuri, s.n. 1. Parte a parapetului unei lucrări de fortificaţie peste care apărătorul poate trage asupra duşmanului. 2. Plonjare. – Din fr. plongée. Trimis de fenaty, 15.07.2003. Sursa: DEX 98 PLONJÉU s. v. plonjon … Dicționar Român
plonja — PLONJÁ, plonjez, vb. I. intranz. (Adesea fig.) A executa un plonjon.** A sări în apă (de la trambulină), efectuând un plonjon. ♦ A se lăsa la fundul apei, a se scufunda. – Din fr. plonger Trimis de fenaty, 15.07.2003. Sursa: DEX 98 plonjá vb.,… … Dicționar Român
plonjon — PLONJÓN, plonjoane, s.n. Formă specială de salt, cu sau fără obiect de joc, practicată în unele sporturi (fotbal, handbal, volei etc.) – Din fr. plongeon. Trimis de fenaty, 15.07.2003. Sursa: DEX 98 PLONJÓN s. (SPORT) (rar) plonjeu. (Un plonjon … Dicționar Român
plonjor — PLONJÓR, (1) plonjori, s.m., (2) plonjoare, s.n. 1. s.m. (Rar) Scafandru. 2. s.n. Aparat electric confecţionat din oţel inoxidabil, care serveşte la încălzirea, în timp foarte scurt, a unei cantităţi mici de lichid, prin scufundare în acel lichid … Dicționar Român
