- plomba
- PLOMBÁ, plombez, vb. I. tranz. 1. A trata şi a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă. 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos. – Din fr. plomber.Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX '98plombá vb., ind. prez. 1 sg. plombéz, 3 sg. şi pl. plombeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PLOMB//Á plombaéz tranz. 1) (dinţi) A prevedea cu o plombă. 2) (suprafeţe rutiere) A acoperi cu un material special, astupând adânciturile. /<fr. plomberTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLOMBÁ vb. I. tr. 1. A trata şi a astupa cu o plombă un dinte sau o măsea cariată. 2. A construi un imobil între alte două construcţii în care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. [< fr. plomber].Trimis de LauraGellner, 03.02.2007. Sursa: DNPLOMBÁ vb. tr. 1. a umple cu un material oarecare o cavitate patologică. 2. a construi un imobil între alte două construcţii. 3. a astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. (< fr. plomber)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.