- auri
- AURÍ, auresc, vb. IV. 1. tranz. A acoperi un obiect cu un strat subţire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. refl. (În basme) A se preface în aur (1). [pr.: a-u-] – Din aur.Trimis de ana_zecheru, 25.02.2007. Sursa: DEX '98AURÍ vb. (înv. şi pop.) a spoi, (pop.) a înauri, a întrauri. (auri un vas metalic.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeaurí vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aurésc, imperf. 3 sg. aureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. aureáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA AUR//Í auriésc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subţire de aur. 2) fig. A face să strălucească ca aurul; a face să pară de aur. /Din aurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE AUR//Í mă auriésc intranz. (în basme) A deveni de aur. /Din aurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAURI- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la ) aur", "de aur", "ca aurul". [pron. a-u-. / < fr., it. auri-, cf. lat. aurum – aur].Trimis de LauraGellner, 16.11.2004. Sursa: DNAURI1-/AURO- elem. "aur". (< fr. auri-, auro-, cf. lat. aurum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNAURI2- elem. "ureche". (< fr. auri-, cf. lat. auris)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.