plinire

PLINÍRE, pliniri, s.f. (înv.) Acţiunea de a (se) plini; îndeplinire, realizare. – v. plini.

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



pliníre s. f., g.-d. art. plinírii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic