pleşuv — PLEŞÚV, Ă, pleşuvi, e, adj. 1. (Despre oameni) Chel. 2. (Despre soluri, munţi etc.) Lipsit de vegetaţie, fără arbori; (despre ogoare) fără semănături; p. ext. uscat, sterp, arid. ♦ (Despre arbori) Fără frunze, desfrunzit. [var.: (reg.) pleşúg, ă… … Dicționar Român
pleşuvie — PLEŞUVÍE, pleşuvii, s.f. 1. Lipsă a părului de pe cap, ca urmare a căderii lui; boală care pricinuieşte această cădere; chelie. 2. Porţiune a capului rămasă fără păr; chelie. 3. Porţiune a unui munte lipsită de vegetaţie. – Pleşuv + suf. ie.… … Dicționar Român
cheli — CHELÍ, chelesc, vb. IV. intranz. A deveni chel. – Din chel. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHELÍ vb. (med.) a pleşuvi, (pop.) a chelboşi, (înv.) a pleşi. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pleşuvire — PLEŞUVÍRE s.f. Acţiunea de a pleşuvi şi rezultatul ei; pleşuvit. – v. pleşuvi. Trimis de cata, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
pleşúv — adj. m., pl. pleşúvi; f. sg. pleşúvã, pl. pleşúve … Romanian orthography
chelboşi — CHELBOŞÍ, chelboşesc, vb. IV. intranz. (pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ♢ expr. Doar n am chelboşit! = doar n am înnebunit! – Din chelbos. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHELBOŞÍ vb. v. cheli, pleşuvi … Dicționar Român
pleaşe — pleáşe ( éşe), s.f. – Chelie, calviţie. sl. plĕsĭ (Miklosich, Lexicon, 578; Cihac, II, 262), cf. slov. plês, ceh. pleš. – Der. pleş, adj. (chel); pleşuv (var. pleşug, pleşiv), adj. (chel), cf. sl … Dicționar Român
pleşi — PLEŞÍ vb. v. cheli, pleşuvi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pleşugi — PLEŞUGÍ vb. IV. v. pleşuvi. Trimis de gall, 19.07.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
pleşuvit — PLEŞUVÍT, Ă, pleşuviţi, te, adj. Chel. – v. pleşuvi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PLEŞUVÍT adj. v. chel, pleşuv. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
