- plenui
- PLENUÍ, plenuiesc, vb. IV. tranz. (înv. şi pop.) A jefui, a prăda. – Plean + suf. -ui.Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX '98PLENUÍ vb. v. jefui, prăda.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeplenuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plenuiésc, imperf. 3 sg. plenuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. plenuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.