- pleniluniu
- plenilúniu s.n. (înv.) lună plină.Trimis de blaurb, 29.09.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
plenilunio — ple·ni·lù·nio s.m. CO TS astron. quarta fase lunare, in cui la Luna si trova in opposizione rispetto al Sole e la sua faccia appare interamente illuminata Contrari: novilunio. {{line}} {{/line}} DATA: av. 1321. ETIMO: dal lat. plenilūnĭu(m), comp … Dizionario italiano