- plen
- PLEN s.n. Totalitatea membrilor unei organizaţii sau ai unei asociaţii constituite; p. ext. adunare a unei asociaţii la care participă totalitatea membrilor ei. – Din lat. plenum.Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX '98plen s. n., pl. plénuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLEN n. 1) Totalitate a membrilor unei organizaţii sau a unei asociaţii. 2) Adunare a unei organizaţii sau asociaţii la care iau parte toţi membrii. /<lat. plenumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLEN- v. pleni-.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPLEN s.n. Totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p.ext.) adunare la care sunt prezenţi toţi membrii. [var. plenum s.n. / < lat. plenum, cf. gr. plein, germ. Plenum].Trimis de LauraGellner, 25.07.2005. Sursa: DNPLEN s. n. totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p. ext.) adunare la care sunt prezenţi toţi membrii. (< lat. plenum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNplen (-nuri), s.n. – Totalitatea membrilor unei asociaţii, organizaţii; adunare constituantă. lat. plenum (sec. XIX). – Der. plenar, adj., din lat. plenarius, sec. XIX. cf. plin.Trimis de blaurb, 14.08.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.