pleamă

pleámă¹ s.f. (înv.) neam, seminţie, familie; fel, soi.

Trimis de blaurb, 29.01.2009. Sursa: DAR



pleámă², plémi, s.f. (înv.) semn, pată; aluniţă.

Trimis de blaurb, 29.01.2009. Sursa: DAR



pleámă (-éme), s.f. – 1. Pată, benghi. – 2. Rasă, castă. sl. *plĕme (Bogrea, Dacor., III, 734), cf. pol. plama (Tiktin; Graur, BL, III, 43), bg. pleme "sămînţă".

Trimis de blaurb, 29.01.2009. Sursa: DER