- plată
- PLÁTĂ, plăţi, s.f. 1. Faptul de a plăti o sumă de bani datorată; achitare. ♦ Sistem, mod după care se plăteşte. 2. Sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă, drept contravaloare a unui obiect cumpărat, a folosinţei unui lucru etc. 3. Răsplată (morală) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsă care se dă cuiva pentru fapte rele. ♢ expr. A-şi lua plata = a-şi primi pedeapsa cuvenită. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde ştie, unde-i place. A lăsa (pe cineva) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lăsa în voia sorţii, a lăsa în pace. – Din sl. plata.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98PLÁTĂ s. 1. v. achitare. 2. achitare, depunere, vărsare. (plată ratei în termen.) 3. (înv. şi pop.) preţ. (Aduceţi lucrul şi primiţi plată.) 4. remunerare, remuneraţie, retribuire, retribuţie, (rar) remunerariu. (Care este plată pentru munca ta?) 5. v. pedeapsă.Trimis de siveco, 31.10.2008. Sursa: Sinonimeplátă s. f., g.-d. art. plăţii; pl. plăţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLÁT//Ă plăţi f. 1) Achitare a unei datorii (băneşti). 2) Contravaloare a unei mărfi. ♢ Cu plată cu bani. 3) Recompensă pentru un serviciu. plată în bani. plată în natură. 4) Răsplată dată cuiva pentru faptele sale (bune sau rele). ♢ A-şi lua (sau a-şi primi) platăa a fi pedepsit după merit. A lăsa în platăa Domnului a lăsa în pace. [G.-D. plăţii] /<sl. plataTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXplátă s.f. (reg.) bucată de slănină.Trimis de blaurb, 28.09.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.