- platonic
- PLATÓNIC, -Ă, platonici, -ce, adj. 1. Care aparţine platonismului, privitor la platonism; platonian, platonician (2). ♦ p. ext. (Despre sentimente) Pur, ideal; spiritualizat. 2. Care nu se poate realiza, care nu se concretizează, care nu poate fi pus în practică; formal, abstract. – Din fr. platonique.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98PLATÓNIC adj. 1. v. platonician. 2. v. pur. 3. spi-ritualizat. (Legături platonic.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePLATÓNIC adj. v. formal.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePLATÓNIC s. v. platonician, platonist.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeplatónic adj. m., pl. platónici; f. sg. platónică, pl. platóniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLATÓNI//C platoniccă (platonicci, platonicce) 1) şi substantival Care ţine de platonism; propriu filozofiei lui Platon. 2) şi adverbial (despre sentimente) Care se bazează pe o atracţie spirituală; cu caracter pur ideal, spiritualizat. Dragoste platoniccă. 3) Care este imposibil de a fi transpus în viaţă; cu caracter pur teoretic. /<fr. platoniqueTrimis de siveco, 28.01.2008. Sursa: NODEXPLATÓNIC, -Ă adj. 1. Referitor la platonism. ♦ Ideal, curat, pur. 2. Abstract, formal. [cf. fr. platonique].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPLATÓNIC, -Ă adj. 1. referitor la platonism; platonian. ♢ (p. ext.) ideal, curat, pur. 2. (despre manifestări, reacţii etc.) care rămâne fără efect; abstract, formal. (< fr. platonique)Trimis de raduborza, 14.02.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.