- platină
- PLÁTINĂ, (2, 3) platine, s.f. 1. Metal preţios de culoare albă-cenuşie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil şi ductil, foarte rezistent la căldură şi la acţiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. ♦ Negru de platină = platină (1) sub formă de pulbere, folosită în industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de maşini care altădată se fabricau din platină (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu secţiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici, care se foloseşte ca materie primă la laminarea tablei subţiri. – Din fr. platine.Trimis de oprocopiuc, 05.11.2008. Sursa: DEX '98plátină s. f., g.-d. art. plátinei; (piese de maşini, laminate semifabricate) pl. plátine; (chim.) simb. PtTrimis de siveco, 16.07.2007. Sursa: Dicţionar ortograficPLÁTINĂ f. Metal nobil lucios, de culoare alb-argintie, maleabil şi ductil, rezistent la acţiunea acizilor şi la temperaturi înalte, având diferite întrebuinţări. /<fr. platineTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLÁTINĂ s.f. 1. Metal preţios, alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil şi inoxidabil. 2. Nume dat unor piese de formă plană care intră în construcţia anumitor aparate. [< fr. platine, cf. sp. platina].Trimis de LauraGellner, 06.02.2007. Sursa: DNPLÁTINĂ s. f. 1. metal preţios alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil şi inoxidabil. 2. (pl.) dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie. 3. piesă plană care intră în construcţia anumitor aparate. (< fr. platine)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.