- platcă
- PLÁTCĂ1 s.f. (În expr.) A intra (în) platcă = a) a pierde o partidă la jocul de cărţi; b) a trebui să plătească o datorie. A pune (sau a face pe cineva) platcă = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărţi. A rămâne platcă = a rămâne de ruşine, a se face de râs. – Din scr., pol. platka.Trimis de oprocopiuc, 22.03.2004. Sursa: DEX '98PLÁTCĂ2, plătci, s.f. Partea de sus a unei cămăşi bărbăteşti, a unei rochii, a unei bluze etc., croită separat de rest şi de care se prinde gulerul. – Din rus. platka.Trimis de oprocopiuc, 22.03.2004. Sursa: DEX '98PLÁTCĂ s. (Transilv.) speteală. (platcă la o cămaşă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeplátcă (la jocul de cărţi) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficplátcă (la haine) s. f., g.-d. art. plătcii; pl. plătciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLÁTCĂ plătci f. Fâşie îngustă de metal, croită separat, care constituie partea de sus a unor obiecte de îmbrăcăminte (de care se prinde gulerul). /<rus. platkaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXplátcă (plắtci), s.f. – Partea de sus a unei cămăşi. sl. platŭ "bucată de pînză", dim., cf. rus. platka, pol. platek, sb., cr. platha (Cihac, II, 261).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERplátcă (plắtci), s.f. – Pierdere, derută la jocul de cărţi. sb., pol. platka (Cihac, II, 261), cf. a plăti.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.