- plantă
- PLÁNTĂ1, plante, s.f. Nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor şi care îşi extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezenţa clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză şi, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină şi frunze; p. restr. vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care creşte în mod natural şi este utilă omului. – Din lat. planta, fr. plante.Trimis de ana_zecheru, 03.05.2008. Sursa: DEX '98PLÁNTĂ2, plante, s.f. Faţă inferioară a piciorului, uşor boltită, care ia contact cu solul; talpa piciorului. – Din lat. planta, fr. plante.Trimis de ana_zecheru, 23.03.2004. Sursa: DEX '98PLÁNTĂ s. vegetală, (înv.) sad. (Animale şi plantăe.)Trimis de siveco, 26.09.2007. Sursa: SinonimePLÁNTĂ s. v. talpă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeplántă (bot., anat. ) s. f., g.-d. art. plántei; pl. plánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLÁNT//Ă1 plantăe f. Organism vegetal având corpul format, de obicei, din rădăcină, tulpină şi frunze. plantăe legumicole. plantăe medicinale. ♢ plantăe anuale plante cu ciclu de dezvoltare de un an. plantăe bienale plante cu ciclu de dezvoltare de doi ani. plantăe perene plante cu ciclu de dezvoltare de mai mulţi ani. [G.-D. plantei] /<lat. planta, fr. planteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLÁNT//Ă2 plantăe f. anat. (la om şi la unele animale) Partea inferioară, uşor arcuită, a labei piciorului, care vine în atingere cu pământul şi susţine greutatea corpului în timpul mersului; talpă. [G.-D. plantei] /<lat. planta, fr. planteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLÁNTĂ s.f. Nume generic dat vegetalelor (ierburi, copaci, arbuşti etc.). ♦ Iarbă, plantă erbacee. 2. (anat.) Faţa interioară a piciorului, talpa, laba, care ia contact cu pământul. [< lat. planta, cf. fr. plante].Trimis de LauraGellner, 06.02.2007. Sursa: DNPLÁNTĂ s. f. I. nume generic dat vegetalelor. II. talpa piciorului. (< lat. planta, fr. plante)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNplîntă (plánte), s.f. – Talpa piciorului. lat. planta (Tiktin). Apare numai la Dosoftei, sec. XVII. Ar putea fi cultism, dar cf. împlînta. E dubletul lui plantă, s.f., din fr. plante, der. planta, din fr. planter; plantator, s.m. (cultivator); plantaţie, s.f. (teren cultivat).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.