planorism

PLANORÍSM s.n. 1. Ramură sportivă care se practică cu planorul. 2. Îndeletnicirea de a construi planoare. – Planor + suf. -ism. cf. rus. p l a n e r i z m .

Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX '98



planorísm s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PLANORÍSM n. 1) Gen de sport constând din probe de zbor cu planorul. 2) Meserie de planorist. /planor + suf. planorismism

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PLANORÍSM s.n. Sport practicat cu planorul. ♦ Îndeletnicirea de a construi aparate de zbor fără motor. [< rus. planorizm].

Trimis de LauraGellner, 03.02.2007. Sursa: DN



PLANORÍSM s. n. 1. sport practicat cu planorul. 2. îndeletnicirea de a construi planoare. (< rus. planorizm)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN