planor

planor
PLANÓR, planoare, s.n. 1. Aparat de zbor fără motor, la care deplasarea se realizează datorită unor factori meteorologici (curenţi de aer) sau de relief (zbor de pantă). 2. Osatura generală a unei aeronave, cuprinzând în special organele asupra cărora se exercită forţele aerodinamice. – Din fr. planeur.
Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX '98

planór s. n., pl. planoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PLAN//ÓR planoroáre n. Aeronavă uşoară fără motor, propulsată prin planare. /<fr. planeur
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PLANÓR s.n. 1. Aparat de zbor fără motor, care se menţine în aer prin folosirea curenţilor ascendenţi provocaţi de relief sau de temperatura solului. 2. Parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forţele aerodinamice. [cf. fr. planeur].
Trimis de LauraGellner, 03.02.2007. Sursa: DN

PLANÓR s. n. 1. aparat de zbor fără motor. 2. parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forţele aerodinamice. (< fr. planeur)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • planor — pla|nor Mot Agut Nom femení …   Diccionari Català-Català

  • planór — s. n., pl. planoáre …   Romanian orthography

  • planör — is., Fr. planeur Hava akımlarından yararlanarak uçan, uçağa benzer motorsuz hava taşıtı …   Çağatay Osmanlı Sözlük

  • planorist — PLANORÍST, Ă, planorişti, ste, s.m. şi f. Pilot sau constructor de planoare. ♦ Sportiv care practică planorismul. – Planor + suf. ist. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98  planoríst s. m., pl. planoríşti Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • derivă — DERÍVĂ, derive, s.f. 1. Unghiul dintre direcţia de deplasare dorită a unui avion sau a unei nave şi direcţia reală de deplasare determinată de vânt (la avioane) sau de curenţii maritimi (la nave). ♢ expr. A merge (sau a fi) în derivă = a pluti în …   Dicționar Român

  • fuzelaj — FUZELÁJ, fuzelaje, s.n. Parte componentă a avionului sau a planorului, care face legătura între aripi şi ampenaje şi care poartă încărcătura, postul de pilotaj, comenzile etc. – Din fr. fuselage. Trimis de ana zecheru, 14.05.2004. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • aeromodel — AEROMODÉL, aeromodele, s.n. Machetă de avion sau de planor. [pr.: a e ] – Din fr. aéromodèle. Trimis de ana zecheru, 18.08.2002. Sursa: DEX 98  aeromodél s. n., pl. aeromodéle Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  AEROMODÉL …   Dicționar Român

  • motoplanor — MOTOPLANÓR, motoplanoare, s.n. Planor cu motor auxiliar. – Din fr. motoplaneur. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  motoplanór s. n., pl. motoplanoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  MOTOPLANÓR s. n.… …   Dicționar Român

  • plana — PLANÁ1, planez, vb. I. intranz. 1. (Despre păsări) A pluti sau a se menţine în aer cu aripile întinse, aproape nemişcate. ♦ (Despre planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu… …   Dicționar Român

  • planat — PLANÁT, Ă, planaţi, te, adj. (În sintagma) Zbor planat = zbor executat pe o pantă în coborâre, cu pierdere uniformă de înălţime, de către aeronave autopropulsate (cu motorul cu viteză redusă) sau planoare. – v. plana1. Trimis de oprocopiuc, 13.09 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”