planetariu

PLANETÁRIU, planetarii, s.n. Construcţie specială, în formă de cupolă, pe care se înfăţişează, cu un aparat de proiecţie special, aspectul bolţii cereşti cu stelele şi constelaţiile, precum şi deplasarea aparentă a acestora, a planetelor, a Soarelui şi a Lunii etc. – Din fr. planétarium.

Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX '98



planetáriu s. n. [-riu pron. -riu], art. planetáriul; pl. planetárii, art. planetáriile (sil. -ri-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PLANETÁRI//U planetariui n. 1) Instalaţie pentru reprezentarea mişcării planetelor şi a altor aştri pe baza modelului boltei înstelate a cerului. 2) Instituţie culturală în care se citesc lecţii de popularizare a ştiinţei, folosindu-se o astfel de instalaţie. /<fr. planétarium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PLANETÁRIU s.n. Construcţie specială, în formă de cupolă, care reprezintă în interiorul ei sistemul planetar. [pron. -riu. / < fr. Planétarium].

Trimis de LauraGellner, 03.02.2007. Sursa: DN



PLANETÁRIU s. n. construcţie specială în formă de cupolă, care reprezintă în interiorul ei sistemul planetar. (< fr. planétarium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN