- pivniţă
- PÍVNIŢĂ, pivniţe, s.f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, zidite de obicei dedesubtul unei clădiri şi destinate păstrării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) sau unor produse alimentare; beci. ♢ expr. A ieşi (sau a se auzi) ca din (sau dintr-o) pivniţă = (despre voce) a ieşi (sau a se auzi) de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. A vorbi ca din pivniţă = a vorbi cu timbrul scăzut, profund, grav. [var.: (înv. şi reg.) pímniţă s.f.] – Din sl. pivĩnica.Trimis de oprocopiuc, 20.03.2004. Sursa: DEX '98PÍVNIŢĂ s. beci, (reg.) başcă, (prin Mold.) hrubă, (Mold. şi Bucov.) pohreb, (prin Mold.) zemnic, (înv., în Transilv., Ban. şi prin Mold.) podrum. (Ţine alimentele la pivniţă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepívniţă s. f., g.-d. art. pívniţei; pl. pívniţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÍVNIŢ//Ă pivniţăe f. Construcţie subterană (aparte sau la subsolul unei clădiri) în care se păstrează unele materiale sau produse alimentare; beci. [G.-D. pivniţei] /<sl. pivinicaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpívniţă (pívniţe), s.f. – 1. Subsol. – 2. Beci. – var. Munt. pimniţă. sl. pivĭnica, din pivo "băutură" (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 260; Conev 83), cf. sb., cr., slov., rus. pivnica, pol. pivnice, mag. pincze. – Der. pivnicer, s.m. (chelar); pivnicerit, s.n. (înv., impozit asupra vinurilor stocate în scopuri comerciale).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.