- pistil
- PISTÍL1, pistiluri, s.n. 1. Organ femel de reproducere a plantelor fanerogame, format din ovar, stil şi stigmat. 2. Piesă de sticlă, de porţelan etc. cu care se sfărâmă, se pulverizează, se amestecă sau se freacă în mojar substanţe chimice sau farmaceutice; pisălog. [pl. şi: pistile] – Din fr. pistil.Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX '98PISTÍL2, pistiluri, s.n. Pastă consistentă de fructe, uscată în formă de foaie groasă; (la pl.) diferite varietăţi de pastă. – Din tc. pestil.Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX '98PISTÍL s. (bot.) gineceu. (pistil al unei flori.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepistíl (organ al plantelor, pastă de fructe) s. n., pl. pistíluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPISTÍL1 pistiluri n. 1) bot. Organ femel al florii, format din ovar, stil şi stigmat, care serveşte la reproducere; gineceu. 2) Obiect de forma acestui organ al florii, folosit la pisarea substanţelor chimice sau farmaceutice. /<fr. pistilTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPISTÍL2 pistiluri n. 1) Pastă de fructe, uscată în formă de foaie grasă. 2) Varietate de astfel de pastă. /<turc. pestilTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPISTÍL s.n. 1. Organ de reproducere femel la plantele fanerogame, format din frunze modificate; gineceu (2). 2. Piesă cilindrică de metal, de porţelan etc., având o umflătură la unul din capete, cu care se zdrobesc substanţele în motor; pisălog. [pl. -luri, -le. / < fr. pistil].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPISTÍL s. n. 1. organ floral care conţine elementele de reproducere femele; gineceu (2). 2. piesă cilindrică de metal, de porţelan etc., având umflătură la unul din capete, cu care se zdrobesc substanţele în mojar. (< fr. pistil, lat. pistillus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpistíl (pistíluri), s.n. – Pastă de fructe. tc. pestil (Şeineanu, II, 297; Ronzevalle 59), cf. ngr. πεστέλι, bg. pestil, sb. bestili.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
