- pion
- PIÓN, pioni, s.m. 1. Fiecare dintre cele şaisprezece piese de cea mai mică valoare de la jocul de şah, aşezate, la începutul partidei, înaintea celorlalte piese. 2. fig. Luptător pentru o cauză, pentru o idee nouă, exponent al unei concepţii noi. [pr.: pi-on] – Din fr. pion.Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX '98PIÓN s. (fiz.) mezon.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePIÓN s. v. curier, mesager, ştafetă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepión s. m., pl. pióniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPIÓN pioni m. 1) Figură de şah având cea mai mică valoare, care se aşază la începutul partidei, înaintea celorlalte piese. pionul reginei. 2) fig. Persoană care este exponent al unei concepţii noi. 3) fig. Persoană lipsită de autoritate, fiind folosită fără a i se cere consimţământul. [Sil. pi-on] /<fr. pionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPIÓN s.m. 1. Cea mai mică piesă la jocul de şah. 2. (fig.) Element înaintaş al unei organizaţii, al unui plan de acţiune etc.; militant, ostaş. [pron. pi-on. / < fr. pion].Trimis de LauraGellner, 31.01.2007. Sursa: DNPIÓN s. m. 1. (şah) piesă de cea mai mică valoare. 2. particulă subatomică, care are proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis. 3. (fig.) element înaintaş al unei organizaţii, al unui plan de acţiune etc.; militant pentru o cauză. (< fr. pion)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.