pinulă

PINÚLĂ, pinule, s.f. 1. Placă de metal având o deschizătură şi un fir de vizare, care serveşte la stabilirea aliniamentelor de teren. 2. Fiecare dintre frunzuliţele care constituie o frunză de ferigă. – Din fr. pinnule.

Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX '98



pinúlă s. f., g.-d. art. pinúlei; pl. pinúle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PINÚL//Ă pinulăe f. Instrument constând dintr-o placă de metal cu o deschizătură şi un fir de vizare, folosit la stabilirea aliniamentelor de teren. /<fr. pinnule

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PINÚLĂ s.f. 1. Lamă metalică în care este tăiată o fantă în a cărei axă se află un fir subţire şi care, montată la capetele unei alidade, serveşte la determinarea prin vizare a direcţiei aliniamentelor. 2. Pană mică, aripioară, aripă. ♦ Fiecare dintre frunzuliţele care constituie o frunză compusă de ferigă. v. foliolă. [< fr. pinnule, cf. lat. pinnula].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



PINÚLĂ s. f. 1. lamă metalică în care este tăiată o fantă în a cărei axă se află un fir de vizare la capetele unei alidade, servind la determinarea aliniamentelor de teren. 2. pană mică, aripioară. 3. fiecare dintre foliolele care formează o frunză de ferigă. (< fr. pinnule)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN