pinaclu

pináclu (arhit.) s. n. (sil. -clu), art. pináclul

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PINÁCLU s.n. Element de construcţie, în formă de piramidă sau de clopotniţă, situat în partea superioară a unui contrafort. [< fr. pinacle, cf. lat. pinna – crenel].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



PINÁCLU s. n. 1. partea cea mai înaltă a unui edificiu. 2. coronamentul unui contrafort. 3. element de construcţie, piramidală sau conică alungită, care echilibrează unele piese în consolă. 4. formă înălţată dintr-o rocă dură, cu marginile abrupte. (< fr. pinacle, lat. pinnaculum)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN