- piftie
- PIFTÍE, piftii, s.f. Mâncare preparată din carne, oase şi cartilaje (de porc), fierte timp îndelungat într-o zeamă (cu usturoi), care, după răcire, se încheagă şi devine gelatinoasă; răcituri. ♢ expr. (fam.) A face (pe cineva) piftie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din bg. pihtija, ngr. pihti.Trimis de ana_zecheru, 28.04.2004. Sursa: DEX '98PIFTÍE s. răcituri (pl.), (reg.) aituri (pl.), cotoroage (pl.), îngheţătură, piciorong, pistoseli (pl.), răsol, reci (pl.), străgheaţă, (Mold.) plachie, (Olt. şi Ban.) tremurici (pl.). (piftie de porc.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePIFTÍE s. v. gel.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepiftíe s. f., art. piftía, g.-d. art. piftíei; pl. piftíi, art. piftíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPIFTÍ//E piftiei f. Fel de mâncare rece, pregătită din carne de pasăre, picioare sau cap de porc ori de vită, fierte timp îndelungat la foc mic într-o zeamă condimentată, care se încheagă după răcire. ♢ A face piftie (pe cineva) a bate foarte tare pe cineva. /<bulg. pihtija, ngr. pihtíTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpiftíe (piftíi), s.f. – Gelatină de carne, răcituri. – var. Banat piftui. ngr. πηχτή, din ngr. πηϰτή "gelatină" (Cihac, II, 686), cf. tc. pihti, bg. pihtija, sb. pitija. După Lokotsch 1670 din per. pühti "gelatină" care pare să fie acelaşi cuvînt.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.