- picător
- PICĂTÓR, picătoare, s.n. Tub de sticlă cu un capăt îngustat şi cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care serveşte la administrarea unei soluţii (medicamentoase) în picături. – Pica1 + suf. -ător.Trimis de oprocopiuc, 16.03.2004. Sursa: DEX '98picătór (pipetă) s. n., pl. picătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPICĂT//ÓR picătoroáre n. fam. Instrument pentru picurarea unui lichid, constând dintr-un tub mic de sticlă subţiat la un capăt şi prevăzut la celălalt capăt cu o pompă de cauciuc; pipetă. /a pica + suf. picătortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.