- pică
- PÍCĂ2, pici, s.f. Unul dintre cele patru semne distinctive de pe cărţile de joc, de culoare neagră, în formă de inimă sau de frunză cu vârful în sus şi cu o codiţă în partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98PÍCĂ1 s.f. (pop.) Ură ascunsă, nemărturisită, duşmănie (împotriva cuiva); ciudă, necaz, ranchiună. – cf. germ. Pike.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98PÍCĂ s. v. invidie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePÍCĂ s. v. animozitate, bibilică, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepícă (ură) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpícă (la cărţile de joc) s. f., g.-d. art. pícii; pl. piciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÍCĂ1 f. Sentiment de animozitate ascunsă (faţă de cineva); pizmă; ranchiună. /cf. germ. PikeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPÍCĂ2 pici f. 1) (la cărţile de joc) Semn distinctiv (unul din patru) având forma unei inimi sau a unei frunze de culoare neagră. 2) Carte de joc marcată cu acest semn. Valet de pică. /<germ. Pik, fr. piqueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpícă2 s.f. (reg.) 1. câţă, bibilică, pichere. 2. material textil cu buline, asemănător penelor bibilicii (picăi).Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DARpícă3, píce, s.f. 1. (înv.) lance. 2. (reg.) unealtă cu care se cojesc copacii tăiaţi.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DARPÍCĂ1 s.f. Ciudă, pizmă. [< fr. pique].Trimis de LauraGellner, 30.01.2007. Sursa: DNPÍCĂ2 s.f. Unul dintre semnele de pe cărţile de joc, în formă de inimă sau de frunză colorată în negru şi având o codiţă. [< fr. pique].Trimis de LauraGellner, 30.01.2007. Sursa: DNPÍCĂ1 s. f. ciudă, pizmă, ranchiună. (< germ. Pike)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNPÍCĂ2 s. f. unul dintre semnele de pe cărţile de joc, în formă de inimă sau de frunză cu codiţă, colorată în negru. (< fr. pique)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpícă (píci), s.f. – 1. Vîrf de lance, la jocul de cărţi. – 2. Resentiment, ciudă, necaz. – Mr. pică "resentiment". fr. pique, sensul al doilea poate prin intermediul ngr. πίϰα şi numai indirect din it. picca (Cihac, II, 254; Meyer, Neugr. St., IV, 71), ven. pica. – Der. picador, s.m. (la luptele cu tauri, asistent al toreadorului), din sp. prin intermediul fr.; picant, adj. (condimentat), din fr. piquant; picher, s.m. (vînător călare; cantonier), din fr. piqueur; pichet, s.n. (ţesătură de bumbac), din fr. piqué, cf. rus. piket; pichet, s.n. (joc de cărţi; par, ţăruş; clădire de grăniceri), din fr. piquet, it. picchetto, ultimul sens cu var. bechet, din tc., rus. beket; picheta, vb. (a marca prin picheţi, a trasa), din fr. piqueter; pichetaş, s.m. (soldat de la un post de frontieră).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.