Dicționar Român. 2013.
piculeţ — PICULÉŢ s.n. Diminutiv al lui pic1; picuşor, picuş, picuţ. – Pic1 + suf. uleţ. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PICULÉŢ s. picuşor, (pop.) picuş, picuţ, (reg.) picuruţ. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime piculéţ s. n … Dicționar Român
picuruţ — PICURÚŢ s. v. piculeţ, picuşor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
picuş — PICÚŞ, picuşuri, s.n. I. (pop.) 1. Piculeţ. ♦ (fam.) Băutură alcoolică (în cantitate mică). 2. Masă lichidă sau solidificată formată prin picurarea unui lichid sau prin curgerea, picătură cu picătură, a unei materii topite. II. (fam.) Câştig mic… … Dicționar Român
picuţ — PICÚŢ s.n. (pop.) Piculeţ. – Pic1 + suf. uţ. Trimis de oprocopiuc, 16.03.2004. Sursa: DEX 98 PICÚŢ s. v. piculeţ, picuşor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime picúţ s. n. Trimis de … Dicționar Român
