picnitură

picnitură
picnitúră, picnitúri, s.f. 1. (pop.) lovitură, izbitură. 2. (reg.) junghi, înţepătură (ca simptom al unei boli). 3. (reg.) toceală, rosătură; ruptură, gaură (la un obiect de îmbrăcăminte).
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”