piceus

BOU, boi, s.m. 1. Taur castrat, cu talia mai mare decât a vacii, folosit ca animal de tracţiune şi mai ales pentru carne (Bos taurus). ♢ Bou sur = bour. ♢ expr. A nu-i fi (cuiva) toţi boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou şi s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reuşit să înveţe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = peşte marin mic, de culoare cafenie sau cenuşie-închis, cu capul gros şi lătăreţ şi cu ochii aşezaţi în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roşii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene (Bombinator pachypus); buhai-de-baltă; b) pasăre de baltă cu ciocul lung şi ascuţit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru şi cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (şi în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deşi şi lungi şi adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniţă; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădaşcă; b) (şi în forma boul-popii) buburuză. – lat. bovus (= bos, bovis).

Trimis de cata, 08.04.2009. Sursa: DEX '98