personalitate

personalitate
PERSONALITÁTE, personalităţi, s.f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane (1) şi o distinge ca individualitate; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană; felul propriu de a fi al cuiva. ♢ Personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică. 2. Persoană cu aptitudini deosebite şi cu alese însuşiri intelectuale şi morale, care se realizează şi se manifestă în mod practic prin reuşite într-un anumit domeniu de activitate. 3. Persoană care deţine o funcţie importantă în viaţa politică, socială, culturală; personaj (1). 4. (Astăzi rar; mai ales la pl.) aluzie tendenţioasă şi jignitoare la adresa unei persoane (1). – Din fr. personnalité, germ. Personalität.
Trimis de cornel, 12.02.2008. Sursa: DEX '98

Personalitate ≠ impersonalitate
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

PERSONALITÁTE s. 1. (psih.) persoană. 2. personaj. (O personalitate marcantă.) 3. individualitate, originalitate. (personalitate unui artist.)
Trimis de siveco, 25.11.2007. Sursa: Sinonime

personalitáte s. f., g.-d. art. personalităţii; pl. personalităţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PERSONALIT//ÁTE personalitateăţi f. 1) Totalitate de trăsături morale şi/sau intelectuale proprii unei persoane, prin care aceasta se individualizează. 2) Persoană cu aptitudini şi calităţi morale deosebite; persoană marcantă. personalitate politică. [G.-D. personalităţii] /<fr. personnalite, germ. Personalität
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PERSONALITÁTE s.f. 1. Ceea ce caracterizează o persoană şi o deosebeşte de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. ♦ (jur.) Personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică. 2. Om de seamă, important, persoană cu calităţi şi merite deosebite într-un domeniu de activitate (ştiinţă, artă, viaţă social-politică etc.). 3. (Rar; la pl.) Cuvinte jignitoare, aluzii tendenţioase la adresa cuiva. [pl. -tăţi. / cf. fr. personnalité, it. personalità].
Trimis de LauraGellner, 29.01.2007. Sursa: DN

PERSONALITÁTE s. f. 1. ceea ce caracterizează o persoană, deosebind-o de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. 2. individul uman sub raportul dezvoltării depline şi al valorificării sociale a însuşirilor persoanei. 3. (jur.) calitatea de subiect cu drepturi şi obligaţii. o personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică. 4. om de seamă, important, persoană cu calităţi şi merite deosebite într-un domeniu de activitate. o personalitate istorică (sau politică) = conducător a cărui activitate exercită o influenţă puternică asupra desfăşurării evenimentelor istorice; cultul personalitateăţii = tendinţa de a acorda unei personalităţi calităţi de infailibilitate, un rol exagerat şi exclusiv în făurirea istoriei. (< fr. personnalité, germ. Personalität)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • personalitáte — s. f., g. d. art. personalitäţii; pl. personalitäţi …   Romanian orthography

  • caracter — CARACTÉR, caractere, s.n. 1. Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însuşire morală care se manifestă prin… …   Dicționar Român

  • conferinţă — CONFERÍNŢĂ, conferinţe, s.f. 1. Expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei, politicii etc., cu intenţia de a informa, de a instrui, de a omagia etc. 2. Reuniune a reprezentanţilor unor state, ai unor organizaţii… …   Dicționar Român

  • figură — FIGÚRĂ, figuri, s.f. 1. Înfăţişare a feţei, a obrazului cuiva; chip, faţă, obraz. ♢ expr. A face figură bună (sau rea) = a face o impresie bună (sau rea) celor din jur. (fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsă sau o surpriză… …   Dicționar Român

  • impersonal — IMPERSONÁL, Ă, impersonali, e, adj. Care nu se referă la nici o persoană; fig. lipsit de personalitate. ♦ (Despre verbe, forme şi construcţii verbale) Care exprimă o acţiune ce nu este atribuită nici unei persoane, care nu are subiect propriu zis …   Dicționar Român

  • incolor — INCOLÓR, Ă, incolori, e, adj. Care nu are culoare, care nu e colorat. ♦ fig. Fără personalitate, fără strălucire; şters, searbăd. – Din fr. incolore, lat. incolor. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  incolór adj. m., pl. incolóri; …   Dicționar Român

  • individualitate — INDIVIDUALITÁTE, individualităţi, s.f. 1. Totalitatea particularităţilor specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ de altul sau o persoană de alta. 2. Persoană cu însuşiri morale sau intelectuale deosebite; personalitate …   Dicționar Român

  • mameluc — MAMELÚC, mameluci, s.m. 1. Soldat de cavalerie din garda personală a sultanilor din Egipt. ♦ Cavalerist francez dintr un escadron de gardă imperială. 2. fig. Om lipsit de personalitate, de păreri proprii. – Din fr. mamelouk. Trimis de claudia, 13 …   Dicționar Român

  • manechin — MANECHÍN, manechine, s.n. 1. Figură de lemn, de ceară, de material plastic etc., care înfăţişează corpul omenesc sau o parte a lui şi este folosită ca model în pictură şi sculptură, ca suport pentru a proba ori a expune o haină etc. ♦ fig. Epitet …   Dicționar Român

  • personaj — PERSONÁJ, personaje, s.n. 1. Persoană (1) care deţine o funcţie importantă în viaţa politică, socială, culturală; personalitate (3). 2. Fiecare dintre persoanele (1) care figurează într o operă literară; erou într o literatură, muzicală,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”