perpetă

perpétă, perpéte, s.f. (reg.) fota din faţă; şorţ purtat de femei în timpul lucrului.

Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DAR



perpétă (-te), s.f. – (Trans.) Partea din faţă a fotei. – Origine necunoscută. Poate fi legat de sb. peti "a întinde, a lungi", în forma *prepeti; pentru semantism, cf. pestelcă "şorţ" din sl. preštilati "a întinde". După Buescu, R. Études roum., III, 166-7, din lat. praepetem, cuvÎnt din limba prezicătorilor care însemna "a zbura pe dinainte" şi pe care autorul îl glosează "care se poartă pe dinainte".

Trimis de blaurb, 24.07.2008. Sursa: DER