- perpendicular
- PERPENDICULÁR, -Ă, perpendiculari, -e, adj., s.f. 1. adj. (Despre drepte sau planuri; p. ext. despre obiecte sau părţi ale lor, despre poziţia lor etc.) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale. 2. s.f. Dreaptă perpendiculară (1) pe altă dreaptă sau pe un plan. – Din lat. perpendicularis, germ. perpendikular, fr. perpendiculaire.Trimis de oprocopiuc, 15.07.2006. Sursa: DEX '98PERPENDICULÁR adj., adv. 1. adj. v. abrupt. 2. adv. v. drept.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeperpendiculár adj. m., pl. perpendiculári; f. sg. perpendiculáră, pl. perpendiculáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPERPENDICULÁR perpendiculară (perpendiculari, perpendiculare) (despre drepte sau plane) Care formează unghiuri drepte prin întretăiere cu o altă dreaptă sau un alt plan. /<lat. perpendicularis, germ. perpendikular, fr. perpendiculaireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERPENDICULÁR, -Ă adj. 1. (Despre drepte, plane) Care cade astfel pe o dreaptă sau pe un plan încât să formeze un unghi drept. 2. Stil perpendicular = variantă a stilului gotic creată în Anglia în sec. XIV şi manifestată mai ales în economia bolţilor, care dispar sub mulţimea arcelor, formate dintr-un şir de trunchiuri de copac răsturnate, bogat ornamentate cu muluri decorative. // s.f. Linie, dreaptă perpendiculară. [< fr. perpendiculaire, cf. lat. perpendicularis < perpendiculum – fir cu plumb].Trimis de LauraGellner, 15.07.2006. Sursa: DNPERPENDICULÁR, -Ă I. adj. 1. (despre drepte, plane) care formează între ele unghiuri sau diedre adiacente congruente. 2. stil perpendicular = variantă a stilului gotic, în Anglia în sec. XIV, manifestată mai ales în economia bolţilor, care dispar sub mulţimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative. II. s. f. dreaptă perpendiculară. (< fr. perpendiculaire, lat. perpendicularis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.