perişor

PERIŞÓR¹, perişori, s.m. Diminutiv al lui păr¹. 2. (bot.; şi în sintagma perişori absorbanţi) Parte anatomică a rădăcinii plantelor, cu rol de absorbţie. – Păr¹ + suf. -işor.

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PERIŞÓR², perişori, s.m. 1. Diminutiv al lui păr². 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe faţa superioară şi păroase (Elymus asper). 3. (reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurţi, şi cu flori mici roşietice (Circaea alpina). – Păr² + suf. -işor.

Trimis de oprocopiuc, 13.03.2004. Sursa: DEX '98



PERIŞÓR s. (Maram. şi Transilv.) păruţ (perişor din cap.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



PERIŞÓR s. (bot.) 1. (Pyrola secunda) brăbănoc, merişor, (reg.) verdeaţa-iernii. 2. (Elymus asper) (rar) limă, (reg.) secăriţă, iarba-părului.

Trimis de siveco, 22.10.2005. Sursa: Sinonime



perişór (bot., anat.) s. m., pl. perişóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PERIŞÓR perişori m. (diminutiv de la păr) Plantă erbacee cu tulpina subţire, având frunze late, ovale şi păroase, care creşte în regiunile cu climă temperată. /păr + suf. perişorişor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX