- atenuant
- ATENUÁNT, -Ă, atenuanţi, -te, adj. Care atenuează. ♢ Circumstanţe atenuante = împrejurări care contribuie la micşorarea vinii unui inculpat. [pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Atenuant ≠ agravantTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeATENUÁNT adj. (rar) uşurător. (Circumstanţe atenuant.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeatenuánt adj. m. (sil. -nu-ant), pl. atenuánţi; f. sg. atenuántă, pl. atenuánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficATENUÁN//T atenuanttă (atenuantţi, atenuantte) Care atenuează. ♢ Circumstanţe atenuantte împrejurări care uşurează vina unui inculpat. [Sil. -nu-ant] /<fr. atténuantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXATENUÁNT, -Ă adj. Care atenuează, slăbeşte, micşorează; moderant. ♢ (jur.) Circumstanţe atenuante = împrejurări care uşurează vinovăţia unui acuzat. [pron. -nu-ant. / cf. fr. atténuant, lat. attenuans].Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DNATENUÁNT, -Ă adj. care atenuează. o circumstanţe ĕ = împrejurări care uşurează răspunderea penală a unui inculpat. (< fr. atténuant, lat. attenuans)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.