- perfectiv
- PERFECTÍV, -Ă, perfectivi, -e, adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acţiunea verbului eliminând noţiunea de durată şi de desfăşurare, insistând asupra începutului şi sfârşitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv.Trimis de ana_zecheru, 16.03.2004. Sursa: DEX '98perfectív adj. n., f. perfectívă; pl. n. şi f. perfectíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPERFECTÍV perfectivă (perfectivi, perfective) (despre verbe) Care are forma ce indică începutul şi sfârşitul acţiunii, neindicând durata ei. /<fr. perfectif, germ. perfektivTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERFECTÍV adj.n. (Despre aspectul verbelor) Care exprimă acţiunea însăşi a verbului, eliminând noţiunea de durată şi insistând mai mult asupra începutului şi a sfârşitului, a rezultatului acţiunii; (despre verbe) care are acest aspect. [cf. fr. perfectif].Trimis de LauraGellner, 23.01.2007. Sursa: DNPERFECTÍV, -Ă adj. (despre verbe) care exprimă acţiunea, eliminând noţiunea de durată şi de desfăşurare şi insistând asupra începutului şi sfârşitului ei. (< fr. perfectif, germ. perfektiv)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.