pedestru

pedestru
PEDÉSTRU, -Ă, pedeştri, -stre, adj., s.m. 1. adj. (Astăzi rar) Care merge, care călătoreşte pe jos. ♦ (Adverbial) Pe jos, cu piciorul. 2. s.m. (înv.) Pieton. 3. adj. (Despre soldaţi, trupe etc.) Care se deplasează sau care acţionează (în luptă) pe jos. 4. s.m. (înv.) Infanterist. – lat. pedester, -tris.
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

Pedestru ≠ călăreţ
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

PEDÉSTRU adj. v. şchiop.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PEDÉSTRU s. v. infanterist, pieton, trecă-tor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pedéstru adj. m., s. m., pl. pedéştri; f. sg. pedéstră, pl. pedéstre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PEDÉ//STRU pedestrustră (pedestruştri, pedestrustre) şi substantival 1) rar (despre persoane) Care merge pe jos. 2) (despre ostaşi) Care se deplasează şi luptă pe jos. /<lat. pedester, pedestrutris
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PEDÉSTRU, -Ă adj. 1. care merge, călătoreşte pe jos. 2. (peior.) lipsit de inteligenţă, prost. ♢ (despre stil) fără valoare, simplu, prozaic. (< lat. pedester, -tris)
Trimis de raduborza, 24.11.2008. Sursa: MDN

pedéstru (pedéstră), adj.1. Care merge pe jos. – 2. (Trans. de S. şi v.) Schilod, invalid. – Mr. pedestru. Probabil direct din lat. pĕdestrem (Puşcariu 1295; Meyer, alb. St., IV, 95; Candrea). În general e considerat un împrumut tîrziu (Tiktin; REW 6346) pentru că l-a conservat pe d şi pentru că nu a diftongat f., *pedeastră (nu cunoaştem f. de la sensul 2). În ciuda acestor dificultăţi, prezenţa în mr., sensul popular din Trans. şi expresiile cum ar fi cărare de om pedestru (Doc. Munt. 1650), exclud ideea unui împrumut tîrziu, care ar fi trebuit să păstreze nuanţa militară. Der. pedestri, vb. (a cere să descalece; refl., a descăleca); pedestraş, s.m. (drumeţ, persoană care merge pe jos; soldat de infanterie); pedestrime, s.f. (infanterie).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • pedéstru — adj. m., s. m., pl. pedéştri; f. sg. pedéstrã, pl. pedéstre …   Romanian orthography

  • pedestraş — PEDESTRÁŞ, pedestraşi, s.m. (înv. şi pop.) Infanterist. – Pedestru + suf. aş. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PEDESTRÁŞ s. v. infanterist. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pedestráş s …   Dicționar Român

  • pedestrime — PEDESTRÍME, pedestrimi, s.f. (înv. şi pop.) Infanterie; unitate, mulţime de infanterişti. – Pedestru + suf. ime. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PEDESTRÍME s. v. infanterie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • dragon — DRAGÓN1, dragoane, s.n. Şiret confecţionat din fir metalic şi terminat cu un ciucure, care se prinde la mânerul sabiei. – Din fr. dragonne. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DRAGÓN2, dragoni, s.m. I. 1. Monstru fabulos,… …   Dicționar Român

  • infanterist — INFANTERÍST, infanterişti, s.m. Militar din infanterie; pedestru, pedestraş, pifan, odivoi. – Din rus. infanterist. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INFANTERÍST s. (mil.) (înv. şi pop.) pedestraş, (înv. şi reg.) pihotaş, ( …   Dicționar Român

  • pedestritate — pedestritáte s. f., g. d. art. pedestrităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  PEDESTRITÁTE s.f. (Liv.) Caracter pedestru; prozaicitate. [< pedestru + itate]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • buiestru — BUIÉSTRU, IÁSTRĂ, buieştri, iestre, s.m., s.n., adj. 1. s.n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia paşii se fac cu picioarele din aceeaşi parte. 2. adj., s.m. Buiestraş. 3. adj. Nărăvaş; neastâmpărat, zburdalnic. – et. nec. Trimis …   Dicționar Român

  • culoglu — CULÓGLU, culogli, s.m. (înv.) Soldat pedestru (la turci). – Din tc. kuloğlu. Trimis de cata, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  culóglu s. m. (sil. glu), art. culóglul; pl. culógli, art. culóglii …   Dicționar Român

  • călăreţ — CĂLĂRÉŢ, EÁŢĂ, călăreţi, e, adj., subst. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care călăreşte, (sportiv) care practică călăria. ♦ (înv.) Călăraş (1). 2. s.m. Denumire dată unor piese şi instrumente: a) placă mică de metal care se prinde în partea… …   Dicționar Român

  • hoplit — HOPLÍT, hopliţi, s.m. Soldat echipat cu armament greu, la vechii greci. – Din fr. hoplite. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hoplít s. m. (sil. plit), pl. hoplíţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  HOPLÍT s.m.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”