asuma

ASUMÁ, asúm, vb. I. tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-şi asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumare.

Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX '98



asumá vb., ind. prez. 1 sg. asúm, 3 sg. şi pl. asúmă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ASUMÁ asúm tranz. A lua asupra sa. /<fr. assumer, lat. assumare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ASUMÁ vb. I. tr. 1. A-şi lua (ceva) asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unui lucru. 2. A accepta ca ipoteză o propoziţie (judecată) pentru a constata consecinţele care rezultă din ea. [P.i. asúm, 3,6 -mă. / < fr. assumer].

Trimis de LauraGellner, 11.11.2004. Sursa: DN



ASUMÁ vb. I. tr., refl. a(-şi) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări. II. tr. a accepta ca ipoteză o propoziţie (judecată) pentru a constata consecinţele ce rezultă din ea. (< fr. assumer, lat. assumere)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN