peceneg

PECENÉG, -EÁGĂ, pecenegi, -ge, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. (La m. pl.) Populaţie migratoare din familia populaţiilor turcice, care a trecut în migraţiune prin estul şi sud-estul Europei, între sec. IX şi XI; (şi la sg.) persoană care aparţine acestui popor. 2. adj. Care aparţine pecenegilor (1), privitor la pecenegi. – Din germ. Petschenege, fr. Petchenègues, rus. peceneg.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



pecenég s. m., adj. m., pl. pecenégi; f. sg. pecenégă, g.-d. art. pecenégei, pl. pecenége

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PECENÉ//G¹ peceneggă (peceneggi, pecenegge) ist. Care aparţinea pecenegilor. /<germ. Petschenege, fr. Petchenegues, rus. peceneg

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PECENÉ//G² peceneggi m. ist. Persoană care făcea parte din uniunea de triburi de origine turcică, care la sfârşitul sec. IX-XI au migrat spre ţărmul nordic al Mării Negre. /<germ. Petschenege, fr. Petchenegues, rus. peceneg

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX