- pază
- PÁZĂ, paze, s.f. Acţiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. ♢ loc. adj. De pază = însărcinat cu paza; de gardă. ♢ loc. adv. În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. ♦ (concr.) Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva; paznic, gardă. – Din păzi (derivat regresiv).Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PÁZĂ s. 1. strajă, străjuire, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. şi pop.) priveghere, (reg.) păzeală, (înv.) nazirie, păzire. (Serviciul de pază.) 2. gardă, strajă, veghe, (înv., în Mold.) aret. (Stă de pază.) 3. v. apărare. 4. v. grijă. 5. v. paznic. 6. v. santinelă. 7. v. gardă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePÁZĂ s. v. arest, atenţie, băgare de seamă, circumspecţie, grijă, închisoare, luare-aminte, ocnă, penitenciar, precauţie, prevedere, prudenţă, puşcărie, temniţă.Trimis de siveco, 13.10.2008. Sursa: Sinonimepáză s. f., g.-d. art. pázei; pl. pázeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÁZ//Ă pazăe f. 1) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; strajă; gardă. A sta de pază. ♢ pazăa bună trece primejdia rea v. PRIMEJDIE. 2) Persoană sau grup de persoane având sarcina de a păzi (ceva sau pe cineva); caraulă; gardă; strajă. /v. a păziTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.