- pavea
- PAVEÁ, pavele, s.f. 1. Bloc, bucată de piatră, de cărămidă, de lemn etc. (de formă cubică), folosită la executarea pavajelor. ♢ expr. (reg.) A număra pavelele = a umbla fără rost, a bate străzile. 2. (Ieşit din uz) Pavaj. – Din fr. pavé.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PAVEÁ s. v. caldarâm, pavaj.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepaveá s. f., art. paveáua, g.-d. art. pavélei; pl. pavéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPAV//EÁ paveaéle f. Bloc de material dur (piatră, cărămidă, lemn etc.) folosit la executarea pavajelor. /<fr. pavéTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPAVÉA s. f. bloc, bucată de piatră, de cărămidă sau lemn, cubică, pentru pavaje. (< fr. pavé)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpaveá (pavéle), s.f. – Piatră de pavaj. fr. pavé. – Der. pava, vb., din fr. paver; pavaj, s.n., din fr. pavage; pavela (var. pavelui), vb. (Mold., a pava, a pietrui), de la pl. pavele; paviment, s.n, din lat. pavimentum (sec. XIX), cf. pămînt.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.