- patriciu
- PATRÍCIU, patricii, s.m. 1. Titlu nobiliar, instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat şi în Imperiul Bizantin; persoană care avea acest titlu. 2. (înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PATRÍCIU s. v. patricia.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepatríciu s. m. (sil. -tri-) [-ciu pron. -ciu], art. patríciul; pl. patrícii, art. patríciiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPATRÍCIU s.n. Demnitate instituită de împăratul Constantin cel Mare, reprezentând cel mai înalt rang din Imperiul roman după împărat. [pron. -ciu. / < lat. patricius].Trimis de LauraGellner, 13.07.2005. Sursa: DNPATRÍCIU s. n. titlu instituit de împăratul Constantin cel Mare, cel mai înalt rang din Imperiul Roman, după împărat; cel care poseda acest titlu. (< lat. patricius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.