- pataramă
- PATARÁMĂ, patarame, s.f. Întâmplare neplăcută sau neobişnuită; păţanie. ♢ expr. A şti patarama cuiva = a cunoaşte slăbiciunile sau defectele cuiva, a şti cât preţuieşte cineva. A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păţi la fel cu altcineva. – cf. p ă t ă r a n i e.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PATARÁMĂ s. v. păţanie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepatarámă s. f., g.-d. art. patarámei; pl. patarámeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPATARÁM//Ă pataramăe f. Întâmplare neplăcută. /cf. pătăranieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpatarámă, pataráme, s.f. (înv. şi reg.) 1. păţanie, întâmplare neplăcută. 2. năsălie.Trimis de blaurb, 25.08.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.