pastramă

PASTRÁMĂ, păstrămuri, s.f. Carne (de oaie, de capră, de porc, de gâscă etc.) sărată, afumată, uscată şi (puternic) condimentată, care serveşte ca aliment. ♢ expr. (fam.) A ţine (pe cineva) la pastramă = a ţine (pe cineva) închis un timp îndelungat. A face (pe cineva) pastramă = a bate foarte tare (pe cineva). A se face pastramă = a slăbi foarte tare. A pune la pastramă = a ucide; a distruge. ♦ (La pl.) Diferite sortimente din carnea definită mai sus. [var.: (înv. şi reg.) păstrámă s.f.] – Din ngr. pastramás, tc. pastırma.

Trimis de valeriu, 09.01.2008. Sursa: DEX '98



pastrámă s. f., g.-d. art. pastrámei; (sorturi) pl. păstrămuri

Trimis de siveco, 13.07.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



PASTRÁMĂ păstrămuri f. 1) Produs alimentar preparat din carne bine condimentată şi afumată sau uscată la soare. 2) Varietate de astfel de produs alimentar. ♢ A se face pastramă a slăbi foarte tare. A ţine pe cineva la pastramă a ţine pe cineva închis timp îndelungat. /<ngr. pastramás, turc. pastirma

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pastrámă (păstrắmuri), s.f. – Carne conservată prin sărare şi uscare. – Mr. păstrămă. tc. pastirma (Roesler 601; Şeineanu, II, 285; Meyer, alb. St., IV, 94; Ronzevalle 45), din ngr. παστώνω "a săra" (› mr. păstosescu, păstosire "a săra"), παστός "presărat"; cf. ngr. πασταμρᾶς, παστουρμᾶς, alb. pastërmà, bg. pastrăma, sb. pastrma. – Der. pastramagiu, s.m. (vînzător de pastramă; derbedeu).

Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DER