pască

PÁSCĂ, păşti, s.f. 1. Cozonac tradiţional făcut din aluat dospit umplut cu brânză de vaci, stafide, smântână etc. care se mănâncă de obicei la Paşti de către creştinii ortodocşi. ♦ Anafură pe care preotul o împarte credincioşilor în ziua de Paşti; paşti (2). 2. Preparat alimentar tradiţional, făcut din aluat nedospit, copt în foi subţiri, pe care îl mănâncă evreii în timpul Paştilor în loc de pâine. – lat. pascha.

Trimis de vbrandl, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PÁSCĂ s. (bis.) azimă. (pască a mozaicilor.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



páscă s. f., g.-d. art. păştii; (cozonaci) pl. păşti

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PÁSCĂ păşti f. 1) Cozonac (cu brânză, stafide etc.) făcut de creştinii ortodocşi cu ocazia sărbătorilor de Paşti. 2) Turtă foarte subţire, preparată din aluat nedospit şi coaptă de mozaici cu ocazia sărbătorii de Paşti. [G.-D. păştii] /<lat. pascha, ngr. pásha

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



páscă s.f. – 1. (înv.) Miel pascal la evrei. – 2. Hostie pascală. – 3. Cocătură pentru sărbătoarea de Paşti. – var. înv. pashă. Mgr. πάσχα; der. prezintă dificultatea fonetică, dar există şi în păscălie (var. pascalie), s.f. (zodiac, calendar de lungă durată), din mgr. πασχαλία. Der. din lat. pascha (Tiktin; Candrea) sau din sl. pascha (Cihac) este dubioasă; din sl. provine numai var. înv. – Der. păscăli, vb. (a prezice timpul şi viitorul pe bază de zodiac, a ghici, a profetiza); păscălitor, s.m. (astrolog); păscuţă, s.f. (covrigel dat de pomană în Săptămîna Patimilor). – cf. Paşte.

Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DER