- partizan
- PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care adoptă şi susţine o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. spec. Membru al unui detaşament organizat de luptă, care acţionează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98Partizan ≠ adversarTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePARTIZÁN s. 1. v. adept. 2. v. părtinitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepartizán s. m., pl. partizániTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPARTIZÁN partizană (partizani, partizane) m. şi f. 1) Persoană care adoptă şi susţine o cauză. partizan al demilitarizării. 2) Participant la lupta armată dusă de detaşamente organizate în spatele frontului. /<fr. partisan, rus. partizanTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPARTIZÁN, -Ă s.m. şi f. 1. Adept, susţinător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună. 2. Luptător într-un detaşament care acţionează în spatele frontului inamic. [cf. fr. partisan, rus. partizan].Trimis de LauraGellner, 22.01.2007. Sursa: DNPARTIZÁN, -Ă I. s. m. f. 1. adept, susţinător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună. 2. luptător într-un detaşament organizat, neîncadrat formal în forţele armate, care acţionează în spatele frontului inamic. II. adj. care manifestă, exprimă un spirit de partid. (< fr. partisan, rus. partizan)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.