- paroxism
- PAROXÍSM, paroxisme, s.n. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzaţie, un sentiment, o stare, un proces, o acţiune în desfăşurare etc. ♢ loc. adv. Până la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extremă. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus.Trimis de RACAI, 21.10.2007. Sursa: DEX '98PAROXÍSM s. v. acces, atac, criza, puseu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeparoxísm s. n., pl. paroxísmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPAROXÍSM paroxisme n. 1) Grad maxim de intensitate a unui sentiment sau a unei stări; punct culminant. 2) rar Tulburare extremă; surescitare. /<fr. paroxysmeTrimis de siveco, 21.10.2007. Sursa: NODEXPAROXÍSM s.n. 1. Intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ♦ Surescitare, tulburare extremă. 2. Intensificare bruscă a activităţii forţelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munţilor şi la modificări ale scoarţei terestre. [pl. -me, -muri. / cf. fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, it. parossismo, gr. paroxysmos].Trimis de LauraGellner, 13.07.2005. Sursa: DNPAROXÍSM s. n. 1. intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ♢ surescitare, tulburare extremă. 2. intensificare bruscă a activităţii forţelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munţilor şi la modificări ale scoarţei terestre. (< fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, gr. paroxysmos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.