- parodonţiu
- PARODÓNŢIU s.n. (anat.) Complex morfologic funcţional care asigură fixarea dinţilor în osul maxilar. ♢ Parodonţiu moale = ţesut marginal moale, cu formaţiuni fibroase, care înconjură dintele şi alvelola dentară; ţesut parodontal. Parodonţiu osos = porţiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare şi pe care se inserează parodonţiul moale. – Din germ. Parodontium.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98parodónţiu s. n. (sil. mf. par-) [-ţiu pron. -ţiu], art. parodónţiulTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPARODÓNŢIU parodonţiuri n. Ţesut în care se ţine dintele; periodont. /<germ. ParadontiumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPARODÓNŢIU s.n. Patul în care sunt fixaţi dinţii în osul maxilar. [pron. -ţiu, var. paradenţiu s.n. / < germ. Parodontium].Trimis de LauraGellner, 12.07.2005. Sursa: DNPARODÓNŢIU s. n. ansamblu de ţesuturi în care sunt fixaţi dinţii în osul maxilar; parodont. (< germ. Parodontium)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.