parigorie

PARIGORÍE, parigorii, s.f. (înv. şi reg.) 1. Mângâiere, consolare. ♢ loc. adv. În (sau de-o) parigorie = ca să facă pe voia cuiva, de hatârul cuiva; p. ext. de formă, într-o doară. 2. Prostie, aiureală, zăpăceală. – Din ngr. parighoría.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



PARIGORÍE s. v. alinare, consolare, îmbăr-bătare, încurajare, mângâiere.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



parigoríe s. f., art. parigoría, g.-d. art. parigoríei; pl. parigoríi, art. parigoríile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



parigoríe (parigoríi), s.f. – 1. Consolare. – 2. Iluzie, himeră. – Mr. părigurie. ngr. παρηγορία (Gáldi 222), cf. alb. parigori. – Der. parigorisi, vb. (a consola), din ngr. παρηγορῶ, viit. παρηγορήσω.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER